Boli respiratorii - Pleurezia

Pleurezia este un proces inflamator al pleurei, caracterizat prin aparitia în cavitatea pleurala a unui lichid cu caracter de exsudat.

Dupa natura si aspectul lichidului se deosebesc:

Pleurezia serofibrinoasa

Pleurezia serofibrinoasa este o infiamatie acuta a pleurei, caracterizata prin prezenta unui exudat în cavitatea pleurala.

Etiopatogenie
Tuberculoza pulmonara reprezinta înca cea mai frecventa cauza (50 -55%). Se presupunea în trecut ca orice pleurezie serofibrinoasa care nu-si dovedeste cauza este de natura tuberculoasa. Se întâlneste mai frecvent între 16 - 35 de ani. Raspunsul violent al seroesei pleurale la infectia tuberculoasa se datoreste, probabil, unui mecanism alergic. Boala este adesea prima manifestare clinica a tuberculozei, aparând în saptamânile sau lunile care urmeaza primoinfectiei.

Atingerea pleurala se produce pe cale hernatogena si în special prin contiguitate de la un focar pulmonar sau ganglionar. Un rol favorizant îl au anotimpul (martie - mai), frigul, umiditatea si bolile care scad rezistenta organismului. In ultimele decenii, paralel cu regresia tuberculozei pulmonare si pleurale, a crescut frecventa altor cauze: în principal, pleurezia canceroasa (25 - 30%); urmeaza pleurezia virala acardiacâ (revelatoare ale unui infarct pulmonar ignorat), reumatismala, pleureziile decapitate (decimdare miei pneumopatii bacteriene grave, tratata prin antibiotice), pleureziile din colectiile subdia-fragmatice (cu sediul în dreapta), secundare pancreatitelor cronice (în stânga), cirozelor hepatice, colagenozelor.

Anatomie patologica
Pleurezia serofibrinoasa este precedata de obicei de o pleurita. Pleura este edematiata si acoperita de depozite de fibrina.

Simptome
Debutul este brutal în mai mult de jumatate din cazuri, cu junghi toracic violent iradiind uneori în abdomen sau umar, exagerat de miscarile respiratorii si calmat de imobihzarea toracelui sau de constituirea lichidului, cu mici frisoane repetate si febra, care în 2 - 3 zile atinge sau depaseste 39°. Uneori, debutul este progresiv, cu semne de impregnare bacilara, febra crescând progresiv.

Alteori este latent, exsudatul constituindu-se fara zgomot si fiind descoperit întâmplator. In perioada de stare, care dureaza de la 5 zile pana la 3 saptamâni, febra este constanta, "în platou" (39 - 40°) mai rar neregulata, iar junghiul toracic, diminuat sau disparut. Apar dispnee, tuse uscata obositoare scurta, mai ales când bolnavul se asaza în pat, si paloare.

Complicatii
Moartea subita (în colectiile abundente sau în cursul unei punctii), prinderea altor seroase (pleurezie de partea opusa, pericardita, ascita), tuberculoza pulmonara, simfize pleurale.

Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv este sugerat de aparitia, de obicei brusca, la un bolnav tânar, a unei stari febrile însotite de dureri toracice si tuse seaca.

Tratament
Tratamentul simptomatic urmareste combaterea durerii cu analgetice (Acid acetil-salicilic, Aminofenazona, Algocalmin, Antidoren), a tusei (Codeina) si a dispneei (oxigen), dar mai ales evacuarea lichidului. Toracenteza este indicata în revarsatele abundente, evacuarea facându-se precoce, de preferinta în a doua zi dupa instituirea tratamentului etiologic.

Pleurezia purulenta

Pleurezia purulenta sau empiemul este o colectie purulenta pleurala provocata de germeni piogeni.

Etiopatogenie
De la introducerea antibioticelor, empiemul a devenit mult mai putin frecvent. Din punct de vedere etiologic se întâlnesc: Diagnostic
Diagnosticul se bazeaza pe prezenta unei pneumopatii sau a unei tuberculoze pulmonare, la care se adauga junghiul toracic ce nu cedeaza si semne de supuratie profunda: febra mare remitenta, cu transpiratii si frisoane, paloare, anorexie si astenie, V.S.H. accelerata, leucocitoza ridicata. Examenul fizic poate pune în evidenta un edem al peretelui, sensibilitate locala, eventual adenopatie axilara.