Boli endocrine - Diabetul insipid

Manifestarea principala a bolii consta īn eliminarea unor mari cantitati de urina. Poliuria se instaleaza brusc si dramatic. Bolnavul constata la un moment dat ca elimina 5 1 si chiar 20 1 de urina pe zi. Urina este diluata, incolora, iar densitatea ei nu depaseste 1005. Ca o consecinta a poliuriei, apare setea intensa (polidipsie), chinuitoare, ziua si noaptea. Pierderea masiva de lichide din organism antreneaza stari de oboseala, ameteli, uscaciunea gurii si a pielii, constipatie.

Etiopatogenie
Orice leziune organica - traumatica, inflamatorie, tumorala sau degenerativa - localizata la nivelul hipofizei posterioare sau la nivelul nucleilor din hipo-talamus care sintetizeaza vasopresina poate declansa aparitia diabetului insipid, datorita deficitului de hormon antidiuretic. O cauza frecventa īn zilele noastre o constituie loviturile la cap si interventiile chirurgicale pe hipofiza, facute īn cazul tumorilor hipofizare.

Diagnostic
Diagnosticul afectiunii se bazeaza pe cele doua simptome majore: poliuria si polidip-sia. īntrucāt manifestari similare pot exista si īn alte afectiuni, īnainte de a īncepe tratamentul este necesar sa se stabileasca natura acestor tulburari. Se stie, de pilda, ca unele afectiuni renale (insuficienta renala cronica) se īnsotesc de poliurie. Secretia de vasopresina īn astfel de cazuri este normala, dar rinichiul este incapabil de a concentra urina. Spre deosebire de diabetul insipid, poliuria este mai putin intensa (pāna la 5 1/24 de ore), iar densitatea urinei oscileaza īntre 1 008 si 1 012. īn plus, poliuria nu este modificata de administrarea de vasopresina.

Diabetul insipid mai poate fi confundat cu polidipsia psihogena. Aceasta afectiune apare la bolnavi cu tulburari psihice. Ei au o continua senzatie de sete nesatisfacuta si poliurie consecutiva ingerarii cantitatilor mari de apa. Spre deosebire de bolnavii cu diabet insipid, acestia tolereaza lipsa de apa si raspund normal la testele utilizate pentru diagnosticul diabetului insipid. Poliuria mai poate fi observata īn hipercalcemii, īn lipsa prelungita de potasiu, dupa un tratament īndelungat cu cortizon si īn diabetul zaharat. īn acest ultim caz, densitatea urinii este normala, iar examenele de laborator arata prezenta zaharului īn sānge si urina.

Pentru precizarea diagnosticului bolii, īn clinica se utilizeaza urmatoarele teste: Cel mai simplu test este cel al restrictiei de apa, timp de 6 ore sau cel mult 24 de ore. Testul este periculos, deoarece produce o deshidratare importanta a organismului. De aceea, personalul sanitar auxiliar trebuie sa supravegheze bolnavul cu multa atentie, īn tot timpul probei. Bolnavul trebuie cāntarit din ora īn ora. Daca deshidratarea este excesiva (uscaciune a tegumentelor si mucoaselor) si daca scaderea īn greutate depaseste 3 - 5% din greutatea corpului, proba se īntrerupe.

Testul la nicotina se bazeaza pe proprietatea nicotinei de a stimula secretia vasopre-sinei. Testul consta īn injectarea i.v. timp de 3 - 5 minute, a unei solutii se salicilat sau tartrat de nicotina. Doza administrata este de 1 mg pentru nefumatori si de 3 mg pentru fumatori. Testul este neplacut, deoarece nicotina produce greturi, varsaturi si ameteli. Exista o varianta simpla, dar mai putin precisa: se recomanda bolnavului sa fumeze 1-3 tigari, dupa cum este sau nu fumator; timp de o ora de la administrarea nicotinei, bolnavul bea apa la fiecare 15 minute, īn cantitate egala cu cantitatea de apa pe care o elimina īn acest interval de timp. īn mod normal, nicotina descarca vasopresina si cantitatea de urina scade. īn diabetul insipid, īn care exista deficit de hormon antidiuretic, cantitatea de urina se mentine crescuta.

Un alt test frecvent utilizat īn diabetul insipid este proba cu clorura de sodiu: īnainte de proba se suspenda orice medicatie; dupa ce urineaza, se da bolnavului sa bea apa, si anume 5 ml/kilocorp, timp de 15 minute, adica circa 300 ml la fiecare sfert de ora, daca bolnavul are 60 kg; urina se strānge si se masoara la fiecare 15 minute, debitul urinar fiind apreciat īn mililitri pe minut. Proba propriu-zisa se īncepe cānd debitul urinar ajunge la 10 ml/min. Se face perfuzie i.v. cu solutie hipertonica de clorura de sodiu 2,5%, timp de 45 de minute. Debitul urinar se masoara la fiecare 15 minute, atāt īn timpul perfuziei, cāt si la 30 de minute dupa terminarea ei. īn mod normal, debitul urinar trebuie sa scada brusc. Daca nu scade, se presupune existenta unui diabet insipid.

Proba la hormonul antidiuretic consta īn administrarea i.m. sau i.v. de hormon anti-diuretic. Se urmareste diureza pe minut. īn diabetul insipid, sub actiunea hormonului, cantitatea de urina se normalizeaza. Aceasta metoda simpla este valoroasa, deoarece face distinctia īntre diabetul insipid si poliuria īntālnita īn afectiunile renale.