Boli digestive - Cancerul de colon si rect

Cancerul de colon si rect reprezinta cam 20% din totalul neoplasmelor, ocupānd locul al doilea la īntreaga populatie, depasit la barbati de cancerul bronhopulmonar, iar la femei de cancerul de sān.

Etiopatogenie
Etiopatogenia nu este cunoscuta.

Frecventa creste cu vārsta (maxim īn deceniul 6 si 7), fiind īntālnit de obicei la barbati. Factorul genetic, este sugerat de frecventa cu care se īntālneste īn familia bolnavului. Dintre factorii de risc care pledeaza pentru factorul genetic si care se īntālnesc frecvent īn familiile acestor bolnavi citam: polipoza familiala, polipii coloniei adenomatosi, afectiunile inflamatorii colonice (colita ulcerohemoragica, difuza, cu debut īnainte de 25 ani dupa 10 ani de boala, boala Crohn, diverticuloza rectosigmoidiana etc.

Mai joaca un rol etiopatogenic, dieta saraca īn fibre, bogata īn glucide rafinate si grasimi animale, obisnuita īn tarile dezvoltate (Anglia, Franta, S.U.A) si dieta saraca īn fructe si vegetale. Au mai fost incriminate sarurile biliare, amoniacul, (concentratie maxima īn sigmoid), flora anaeroba (crescuta īn infectiile care modifica sarurile biliare), factorii imunitari, hormonali, infectiosi (virusul citomegalic), factorii toxicochimici si radiatiile ionizante.

Anatomie patologica
In marea majoritate a cazurilor este un epiteliom (95%). Localizarea, īn ordinea frecventei, este urmatoarea: rect (58%), sigmoid (17%), cec si colonul drept (15%), colonul stāng (10%). Macroscopic se descriu: o forma proliferativa, vegetanta, conopidiforma; forma infiltrativa dura, cu retractii si stenoze; forma infiltra-tiva coloidala, moale; forme mixte (infiltrante si vegetante); forme ulcerative.

Cancerul intestinului gros se extinde īn profunzimea peretelui intestinal si fixeaza tumoarea de organele vecine. Invadeaza, pe cale limfatica ganglionii regionali si da metastaze la distanta īn diferite organe: ficat, plamān, peritoneu, creier, oase etc.

Simptome
Cancerul colonului ramāne un timp asimptomatic (6-l2 luni) pentru ca ulterior simptomele care apar sa fie pe colonul drept, colonul stāng sau rect.

Cancerul colonului drept: durere discreta, dar persistenta si neinfluentata de calmante, localizata īn flancul sau fosa iliaca dreapta; balonare abdominala; diaree (mai rar), cu scaune de putrefactie, rezistenta la tratament; pierdere īn greutate, astenie, dinamie; starea subfebrila, anemia si sāngerarile apar mai tardiv.

Cancerul colonului stāng se manifesta prin dureri (jumatate din cazuri), ca o jena īn flancul sāng, cu balonare si gaze; durerea creste progresiv īn intensitate si cedeaza la masaj abdominal; mai tārziu, apar fenomene stenozante cu constipatie si falsa diaree, care usureaza bolnavul. Scaunele pot capata un caracter sanguinolent. Tulburarile dispeptice sunt foarte rare si starea generala se mentine buna mult timp.

Cancerul rectului se evidentiaza la īnceput cu fenomene de constipatie, cu jena la defecare, la īnceput mai redusa, apoi cu caracter de tenesme. De multe ori constipatia este urmata de scaune moi, cu mucus, sānge si puroi. Scaunul devine anevoios, suparator si este urmat de o senzatie de evacuare incompleta; alteori, ia aspectul din stenoza rectala, aparānd subtire ca un creion sau īn forma de panglica. Durerea se accentueaza si este resimtita īn pelvis, īn sacru, īn coapse. Mai tārziu bolnavul devine palid, inapetent, pierde īn greutate.

Evolutie
Cancerul intestinului gros se dezvolta lent, de obicei fiind descoperit īntr-un stadiu avansat. Prognosticul este grav, mai ales īn cazul localizarii rectale si al colonului stāng, si deosebit de grav cānd cancerul apare pe fondul unei rectocolite ulceroase. Complicatiile cancerului de colon constau īn: hemoragii grave, perforatii cu peritonita, stenoza cu fenomene ocluzive, fistule, infectii secundare si metastaze.

Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv are ca elemente de sustinere vārsta bolnavului, simptomatologica clinica, endoscopia si examenul radiologie. Important e ca diagnosticul sa fie precoce (mai usor de evidentiat īn cancerul rectal) si sa ne gāndim la acest diagnostic ori de cāte ori avem de-a face cu un bolnav mai īn vārsta, cu o simptomatologie intestinala mai rezistenta la tratament, pentru a cere investigatiile complementare necesare.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential se face, īn functie de localizare, cu: tuberculoza ileocecala, tumoarea inflamatorie apendiculara, rectocolita ulceroasa, stenozele intestinale, polipoza intestinala, diverticuloza intestinala, hemoroizii.